E timpul să mărturisesc ceva! În școala generală, sau cel puțin până în clasa a IV-a, mi-am cam mințit colegii. Da, da, ați citit bine, am zis că e cazul sa recunosc public (Dacă te numeri printre foștii mei colegi din generală, chiar îmi pare rău). Dar știi cu ce am mințit? Spuneam că în vacanțe mă duc la bunici, la țară. Ei bine, nu prea aveam la ce țară să merg pentru că am avut bunici urbani, o pereche în București și cealaltă în Timișoara.

Ideea e că mi se păreau fascinante aventuril celorlalți copii, cum povesteau ei nonșalant ca au muls vaca, că au hrănit porcii sau că i-a ars soarele pe câmp. Nu pot să mă plâng de copilăria mea pentru că sunt conștientă că a fost o copilărie mai mult decât minunată. Dar când suntem mici avem diverse aspirații și se pare că eu tânjeam după niște activități țărănești.

Ca să nu te plictisesc, voi derula un pic firul întâmplărilor ca să trecem de copilărie… de adolescență… să ajungem direct la maturitate, când fiecare ne programăm singuri vacanțele, concediile, alegem după bunul plac. Ei bine, când a propus Vlad să mergem în Vietnam, mi s-au aprins niște beculețe – cam multe, aș putea spune. Am zis să încercăm și un alt tip de cazare, respectiv cazarea în casele localnicilor.

Homestay în Vietnam Sapa

Savurând zona rurală în drum spre primul nostru homestay în Vietnam

Când am început să cercetez mai bine subiectul, am realizat cu stupoare că acest concept de cazare cunoscut și sub numele de homestay nu era deloc ceva nou sub soare. Tipul de homestay după care tânjeam noi era însă exact ce visam când eram mică – un homestay la țăranii din Vietnam. Și da, în Vietnam am ales să facem homestay atât în partea nordică, în provincia Sapa, cât și în sud, în Delta Mekong.

Ce a însemnat pentru noi primul homestay în Vietnam?

De departe cea mai primitoare formă de cazare în care am stat vreodată. Eu sunt destul de naivă când vine vorba de caracterul uman și cred cu tărie că există ceva bun în fiecare dintre noi. Ei bine, localnicii din provincia  Lào Cai (o provincie in nord-vestul Vietnamului celebră pentru drumeții, zone rurale, minorități; cel mai faimos oraș acolo fiind Sapa) mi-au întărit această convingere. Familia care ne-a fost gazdă nu știa limba engleză. Dar ne-am înțeles prin zâmbete, prin gesticulări copilărești sau prin simple priviri. Seara la cină și dimineața la micul dejul, am avut noroc să vină și ghidul nostru la masă și atunci puteam să comunicăm mai ușor cu familia.

Homestay in Vietnam

Casă tipică pentru zonele rurale din Vietnam, ascunsă printre terasele de orez

Nu am simțit în niciun moment stinghereală sau jenă. Ne-au primit cu brațele deschise și ne-au făcut să ne simțim ca acasă. Cand am ajuns la ei, pe mine mă durea stomacul foarte tare. Și-au dat seama că nu mi-e bine și fără să le spunem nimic m-am trezit cu un bol de orez fiert și un ceai de ghimbir proaspăt.

De atunci am rămas cel mai mare fan al ghimbirului. M-au îndopat cu ceai de ghimbir și bine au făcut, pentru că într-adevăr m-am simțit mult mai bine de la el. Și mama de la homestay era drăguță pentru că venea cu un zâmbet până la urechi și mă întreba “You OK? You OK? Or no OK?” Eram cu siguranță mult mai ok de la atâta căldură sufletească.

Sunt sigură că sunt cârcotași care spun că e normal să fie drăguți cei la care te cazezi că doar le dai bani ca să stai cu ei. Da, de acord, e și normal să îi plătești. Dar nu, nu cred și nici nu vreau să cred că o fac pentru recompensa financiară. Îmi este greu să cred că sunt toții niște actori atât de buni încât să mimeze atâta blândețe, bunătate, căldură.

Masa în familie

Având în vedere că în Vietnam a fost primul homestay pe care l-am făcut în Asia, acolo au fost și primele așa-zise șocuri culturale. Cu toate că dacă stăm să analizăm, cel puțin raportat cu viața la țară din România, nu sunt diferențe atât de mari. Ba din contră! Printr-o astfel de experiență ajungi să înțelegi cât de mult semănăm până la urmă unii cu ceilalți, indiferent de colțul de lume în care ne-am născut.

În timp ce am stat la al nostru homestay în Vietnam, cel mai mult mi-a plăcut să asist la pregătirea meselor! Spun că am asistat pentru că am ajutat cât am putut, dar cred că m-au mirosit cât de atehnică sunt în bucătărie și atunci îmi tot făceau semne să stau liniștită că se descurcă. În bucătărie aveau un fel de separeu unde făceau focul și unde pregăteau mâncarea. Au luat un ceaun imens pe care l-au umplut cu tot felul de sosuri și carne de pui tăiată mărunt. Ulterior au adăugat și legume și chiar a ieșit o bunătate. Evident am avut și ditamai oala plină cu orez fiert.

Homestay in Vietnam Sapa

Ajutând la pregătirea cinei – sau mă rog, asistând!

Recunosc că inițial am about o strângere de inimă când am văzut nivelul de igienă. Nu pot să fiu ipocrită și să spun cu nonșalanță că nu am avut nicio problemă. Dar când l-am văzut pe Vlad ce calm și zen era, mi-am dat seama că trebuie să îmi depășesc anumite limite de confort și să mă bucur de munca lor pentru că sigur nu aveam cum să mor. Și cu mâna pe inimă pot să spun că a fost una dintre cele mai delicioase cine din Vietnam. Iar modul în care li se lumina fața când mai ceream o porție de orez era adorabil.

Homestay in Vietnam Sapa

Mirobolanta bucătărie unde ni s-a pregătit cina

După ce am stat la povești cu ajutorul ghidului nostru, Vlad s-a încumetat și la niște vin de orez. I s-a explicat foarte serios că e foarte tare și să aibă grijă. Dar după primul păhărel mi-a zis că nu se compară cu pălinca noastră maramureșeancă. Așa că poate data viitoare le ducem și noi o dușcă de tărie românească.

Noaptea și musafirii curioși     

După cină, ne-au trimis la culcare. A doua zi urma să fie o zi lungă așa că nu am ripostat. Am adormit înfofoliți pentru că era foarte frig, dar eu m-am trezit în mijlocul nopții pentru că se auzeau niște zgomote ciudate. Era ca și cum cineva zgâria ușor ceva de plastic. Evident că l-am trezit pe Vlad, care cu o nonșalanță enervantă a scos un Culcă-te! E pisica!. Creierul meu era prea obosit ca să mă enervez pe calmul lui nocturn, așa că am adormit gândindu-mă că era pisica… dar convinsă că nu era pisica.

Homestay in Vietnam Sapa

Doamnelor și domnilor, vă prezentăm apartamentul nostru de homestay în Vietnam! (A se observa pliciurile matrimoniale)

De dimineață, i-am explicat ghidului cu zâmbetul pe buze ca am auzit ceva pe lângă pliciurile noastre. A dat din cap și mi-a zis senin că sigur erau șoriceii. Am continuat să îmi mențin zâmbetul pe buze, dar în capul meu era numai Adică noi am dormit printre șoricei? M-am dus la Vlad și reacția lui m-a dezarmat complet: Da, normal că erau șoricei, dar nu am vrut să te panichezi azi-noapte! Și da, să știi că și la noi în România găsești pe la țară, nu e nimic exotic la ei.

Homestay in Vietnam Sapa

Se pare că în timpul nopții, șoriceii năzdrăvani au vrut să guste exoticul covor-puzzle din spumă

M-a liniștit atât de tare încât atunci când am făcut homestay în India și roiau șoriceii prin bucătărie mai aveam un pic și îi prindeam să îi mângâi. Așa că da, acest homestay în Vietnam m-a ajutat să fiu mai deschisă către experiențe! Cred cu tărie că dacă vrei să te descoperi, atât pe tine, cât și lumea incredibilă în care trăim, trebuie să îți depășești anumite limite, să ieși din zona ta de confort. Da, așa cum am mai spus, cazarea la homestay nu este pentru toată lumea. Dar cu siguranță merită încercată!

Homestay in Vietnam

Priveliște cu ceață la pachet

Tu ai încercat vreodată un homestay? Cum a fost experiența ta?